Se spune ca uneori nu e suficient sa intorci foaia, trebuie sa o rupi. Si nu e suficient sa inchizi o usa, trebuie sa o bati in cuie.
Inteleg de unde vine aceasta dorinta de a incheia lucrurile cu cineva, fie si intr-o maniera mai dramatica. E simplu: se intampla atunci cand ti-a ajuns. Dar nu doar ca ti-a ajuns, dar te-a si depasit, te-a ingropat, nu mai poti.
Cum ce ti-a ajuns? Felul in care se poarta cu tine persoana respectiva.
Eu azi vreau sa intorc foaia nu cu altii, ci cu mine.
De azi se schimba foaia
Intorc foaia cu mine si imi propun sa fiu putin mai nepasatoare, mai rece cu cei care merita, mai putin sensibila.
Sa nu ma mai gandesc 3 ore de ce a zis X acel lucru, ce a vrut sa spuna, de ce pe tonul ala.
Sau de ce s-a rastiti Y, ce i-am facut, cu ce i-am gresit.
M-am saturat sa alerg dupa oameni care nu ar trebui sa fuga si sa cer lucruri care ar trebui sa imi fie oferite benevol.
In acelasi timp, nu vreau sa mai am asteptari atat de mari de la oameni, pentru asteptarile mari vin cu dezamagiri mari.
Am realizat ca investesc o cantitate uriasa de energie pentru a procesa ce se intampla cu oamenii din jurul meu, si de cele mai multe ori nu merita.
Sunt sensibila la orice cuvant spus mai apasat, la orice replica mai acida, iar daca cineva apropiat imi face o nedreptate, poate sa ma doboare.
Fiecare rautate cat de mica, spusa de un om la care tin cat de putin, musca din mine, putin cate putin si ma secatuieste de energie si bucurie.
Stau si ma consum pentru orice vorba, jignire, repros…cand de fapt lucrurile alea sunt prea putin despre mine si mult mai mult despre oamenii care mi le arunca asa, fara niciun ambalaj, fara niciun strop de empatie.
De azi se schimba foaia
Imi stiu calitatile si imi stiu defectele. Si de astazi vreau sa incep sa lucrez la mine, sa elimin sau sa mininimez unele defecte: sensibilitatea excesiva la orice rautate gratuita si grija infinita pentru ceilalti.
Vorba aia: mai taie din ele, da-le….!
Hai ca tai, daca e. Vedem ce iese.
Ramona spune 