despre mine · dezvoltare personala

Ni se spune “generatia snowflake”

Ni se spune generatia snowflake pentru ca, vezi dom’ne, am fi prea sensibili. Neadaptati, chiar.

Poate ca suntem. Si poate ca avem motive sa fim. Am fost responsabilizati precoce, ni s-au pus poveri pe umeri la varste foarte fragede. Si daca pui greutate prea mare pe un raft, el se frange. De ce credeti ca nu s-ar intampla asta si cu un om?

Am stat singura in casa de la 3 ani, am mers cu cheia de gat de la 6. La 12 ani, deja incepusem sa gatesc. Era o placere, nu ma obliga nimeni. Dar era si un fel de responsabilitate pe care nu o percepeam atunci.

Poate ca suntem sensibili pentru ca ne-am saturat sa fim puternici. Pentru ca ne-am saturat sa vedem nedreptati in jurul nostru. Si pentru ca nu vrem sa trecem prin viata fara sa simtim.

Haideti sa va spun povestea locului meu de plans, ca sa vedeti cat de sensibila am fost si sunt.

Ni se spune “generatia snowflake”

Am fost un copil sensibil. Si cuminte. Foarte sensibil si foarte cuminte.

Imi venea sa plang din orice si imi era greu sa ma abtin. Nu era genul ala de plans, insostit de dat din picior sau tavalit pe jos, pentru a obtine ceva.

Nu, plansul meu era profund si real. Uneori ma bufnea plansul si daca imi spunea cineva sa ma dau mai incolo, atat de sensibila eram.

Si bineinteles ca de multe ori primeam replici de genul:

  • “Iar plangi degeaba?”
  • “Iar pisi ochii”
  • Si crem de la crem: “Iti dau una, sa ai motiv sa plangi”.

“Una” nu venea. Mama nu m-a batut. Dar nici nu imi valida mereu sentimentele.

Tocmai de asta, imi doream un loc doar al meu, unde sa ma ascund si sa plang in voie. Sa nu ma mai judece nimeni, sa nu ma mai vada nimeni. Sa nu ma mai simt prost pentru ca imi vine sa plang.

Acum, as arde acel loc de plans, care nu ar trebui sa existe, daramite sa fie dorit.

I-as da foc “aşa cum dai foc unei biserici de carton, pentru că de atâtea ori m-a sedus şi apoi m-a dezamăgit cu brutalitate.” ― Cristina Nemerovschi.

Niciun copil sau adult nu ar trebui sa isi doreasca sa se ascunda ca sa planga.

Din pacate, traim intr-o societate care ne pune eticheta de slabi atunci cand manifestam sentimente.

De asta foarte multi oameni trec prin viata ca niste roboti, fara sa isi dea voie sa simta cu adevarat.

Oare de ce ni se spune “generatia snowflake”?

Pentru ca simtim cu o intensitate uimitoare? Sa simti intens si sa traiesti intens inseamna sa simti cu aceeasi putere si iubirea, si tradarea. Si fericirea, si nefericirea.

Am vazut in jurul nostru tati alcoolici care ne bateau mamele, tati absenti despre care uitam cum arata, tati nestatornici care aveau cel putin o amanta. Si apoi babele spuneau tot de mamele noastre “o fi facut ea ceva”, “asta e lasata de barbat” si altele.

Poate suntem sensibili pentru ca vremurile in care ne-am trait copilaria nu ne-au permis sa ne manifestam. Nu exista atunci sa plangi in magazin ca vrei o jucarie. Imediat primeai verdictul “ma faci de ras, mai mamico!”.

Nu era frumos sa o faci pe mama de ras, deci tineai in tine. Si tineai, si tineai, si tineai….

Ni s-a impus o maturizare fortata, care a lasat urme.

Poate sa suntem sensibili acum, caci atunci nu am putut. Acum, adulti fiind, avem tool-urile necesare sa ne sustinem punctul de vedere. Acum, nu mai facem pe nimeni de ras. Nu mai vrem sa vedem zidurile pe care societatea le strange in jurul nostru, doar-doar ne-om potoli odata cu sentimentele astea.

Ziarul Adevarul spune:

“Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale, transmit în societate şocuri care pot afecta afaceri sau chiar vieţi.”

Aaaa, nu. Majoritatea despre noi venim din familii mai mult sau mai putin disfunctionale. Si crede-ma cand iti spun ca am invatat sa identificam rapid o persoana de tip bully. Il mirosim de la o posta si ripostam aproape instantaneu. Degeaba incearca omul sa ne explice ca am inteles noi gresit, ca glumea, ca blabla.

Nop. Nu reactionam exagerat sau fara motiv. Reactionam cu povara faptului ca parintii nostri nu au reactionat. Am vazut asta la ei, am trait cu asta, am urat, poate, asta.

Ni se spune “generatia snowflake” – recapitulare

Suntem sensibili pentru ca am fost obligati sa fim prea puternici, prea devreme.

Ne manifestam sentimentele pentru ca ele sunt valide, reale, si nu avem niciun motiv sa le ascundem. Ar trebui sa incercati si voi.

Suntem ofensati si facem valuri in social media pentru ca am tacut prea mult si pentru ca stim sa recunoastem agresorii de la o posta. Unii dintre noi au trait cu ei in casa ani la rand.

Nu suntem fragili. Suntem mai puternici decat va inchipuiti. Dar puternic nu inseamna sa taci si sa inghiti, ar fi cazul sa redefiniti termenul.

Ma identific cu mandrie ca facand parte din “generatia snowflake” si declar public faptul ca nu mai vreau sa ma duc niciodata in locul meu ascuns, pentru plans.

Eu zic sa nu va faceti griji pentru noi. Abia generatia care urmeaza, copiii care au acum 5-10 ani, o sa va puna cu botul pe labe. 🙂

Dupa snowball generation vine the snowball effect.

One thought on “Ni se spune “generatia snowflake”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s