File de jurnal

Bilant 2021

Cum 2021 e aproape de final, e un moment bun sa tragem linie, sa vedem ce reusite am avut, ce greutati am avut si ce putem invata din asta, astfel incat in 2022 sa fim mai buni, sa facem mai bine.

Ideea articolului am vazut-o prima data pe blogul Inima din cuvinte.

Deci, sa purcedem!

Ianuarie

In afara de faptul ca am sarbatorit un an de cand am permis si am dat semnul de incepator jos de pe parbriz (pe cel de pe luneta l-am mai lasat putin), nu imi amintesc mai nimic din ianuarie. A trecut ca prin ceata, fiind prinsa cu munca si treburile de zi cu zi.

Februarie

Februarie…a fost. Stiu ca am existat. Si atat. Nu doar ca nu am avut vreo intamplare notabila, dar nu imi amintesc mare lucru. Petrecem atat de mult timp dorindu-ne sa treaca timpul: sa vina weekend-ul, sa vina Craciunul, sa vina vara, sa vina….sa vina. Si cand ne uitam inapoi ne intrebam consternati unde s-a dus timpul ala, cum de s-a scurs, ce am facut cu el. Asa cum ma intreb eu ce am facut cu luna februarie, de ce am lasat-o sa treaca pe langa mine de parca as fi fost in vreun fel de coma.

Martie

In martie s-au intamplat mai multe lucruri: mi-am facut prima doza de vaccin, a venit prietena mea cea mai buna din Spania si a decis sa ramana in Romania pe termen nelimitat si am inceput sa conduc mai mult prin oras, prin centru, prin aglomeratie.

A fost si luna in care am inceput sa umblu propriu-zis mai mult, sa renunt la izolarea autoimpusa (starea de urgenta nu mai era demult), satula si destul de fragila fiind dupa atata stat in casa.

Aprilie

Aprilie a fost luna plimbarilor in aer liber, in parcuri, dar si vizitelor la prieteni. Si cred ca tot atunci am inceput sa cochetez cu ideea de a deschide acest blog, dar a mai durat putin pana am pus-o in aplicare.

Mai

In mai au fost doua evenimente importante: Pastele si ziua mea. Niciuna din ele nu a fost marcata de vreo petrecere monstru, dar m-am bucurat de fiecare in parte.

Iunie

In iunie m-am plimbat mai mult pe langa casa. Am fost la tara weekend de weekend, am stat (si dormit) in balansoar la umbra si am vizitat de cel putin doua ori manastirea si parcul de aventura de la Comana. Despre Comana am mai scris aici si aici.

Tot atunci cred ca a fost prima data cand am plecat cu Bela cu masina, doar eu si ea, fara maica-mea sau altcineva care sa se ocupe de Bela in timp ce eu conduc. Am asezat-o pe locul din dreapta, am prins-o in centura cu un set sepcial de ham si lesa scurta si vruuuum!

Maimuta in cauza are si pagina de FB

Stiu ca legislatia de la noi nu permite ca animalele de companie sa stea in fata, dar eram amandoua in siguranta. Ea nu putea ajunge la mine datorita lesei prinsa in centura, iar eu nu imi faceam griji pentru ea, intrebandu-ma ce face pe bancheta din spate, daca sta cuminte, daca se simte ok (uneori are rau de masina) etc. pentru ca o vedeam cu coada ochiului.

Iulie

Iulie a fost o luna buna. Asa sunt de obicei cele de vara, pentru ca indiferent ce s-ar intampla, ies, zburd, ma plimb, pana in octombrie cand intru in hibernare.

In iulie am avut doua prime dati absolut fabuloase: a fost prima data cand am fost la un show de stand up comedy. Am fost cu o prietena draga la Comics Club, la show-ul cu Mincu, Maria Popovici & Banciu, unde am ras cu lacrimi. Mi-am tot promis de atunci ca o voi duce si pe mama la un show de-al lor, dar cum cluburile s-au inchis-deschis pana am pierdut sirul, nu am reusit.

Cealalta prima data a fost prima data cand am participat la un curs de conduita preventiva. Am avut 3 sedinte de teorie, unde am invatat foarte multe chestii si o sedinta de practica, unde am condus pe autostrada, chestie pe care tot o evitasem pana atunci, ca imi era cam teama, apoi in poligon am exersat franarea de urgenta, evitarea obstacoleleor si stapanirea masinii in derapaj. La primele doua m-am descurcat foarte bine, iar la ultima m-am invartiiiiit cu masina in jurul axei ei multicel, pana sa reusesc sa stapanesc miscarea.

August

August a fost o luna aglomerata la munca, iar timpul liber mi l-am petrecut relaxandu-ma la tara sau planuind vacanta la mare.

Septembrie

Septembrie a fost un roller coaster de stari si de emotii. Am condus prima data pe un drum mai lung (Bucuresti-Vama veche), mai exact 276 km. La mare a fost putin racoare, dar in rest dragut, cu exceptia momentului in care mama a scapat-o pe Bela din lesa si am crezut ca o sa o manance o corcitura de ciobanesc german, care s-a dovedit a fi, de fapt, foarte bland.

M-am intors de la mare relaxata, cu bateriile incarcate…si cu covid.

Nu am stiut decat peste vreo doua saptamani, doua saptamani in care m-am plimbat libera ca pasarea cerului, sau mai bine zis ca o bomba cu ceas. Spre fericirea mea, nu am dat nimanui virusul. Am aflat ulterior ca persoanele vaccinate au o incarcatura virala mult mai mica si deci posibilitatea de a transmite virusul e mult mai mica. Slava Domnului, caci am dormit doua nopti in acelasi pat cu prietena mea cea mai buna si cu fetita ei de 2 ani.

Am avut o faza usoara, iar prin usoara se intelege ca am zacut la pat vreo 4-5 zile, fara sa stiu cand e zi sau noapte sau ce se intampla in jurul meu. Ulterior m-am simtit mai ok, mi-am pierdut gustul si mirosul, m-au durut toti muschii prezenti in corp si am avut o stare emotionala care a atins niste varfuri pe care nu credeam ca le poate atinge. Si aici ma refer in rau, nu in bine. Mda, covidul iti poate face asta.

Adaugand si faptul ca a trebuit sa anulez o excursie la munte care se prevedea a fi minunata, cu vizita la Bran, Cascada La Chișătoare, rezervatia ursilor si gradina zoologica din Brasov, plus ca am pierdut banii de la cazare, a fost… a lot.

Mai rau decat covidul, m-a durut faptul ca nu toti prietenii mei sunt atat de dedicati si de loiali precum sunt eu fata de ei. Dar…asta e.

Tot in septembrie m-am inscris si la SuperBlog, dar concursul a fost o aventura in sine, care merita un articol separat.

Octombrie

Octombrie a trecut greu. Cu stari de oboseala si extenuare, stari usor depresive si puls crescut, toate sechele dupa covid.

Totusi am reusit sa imi adun puterile si sa am o alta experienta pentru prima data: prima data cand am mers calare. Si a fost…wow! Calul nu e masina, sa iti asculte comenzile fara sa clipeasca. Are si el personalitatea lui si dorinte proprii, am aflat foarte repede. Desi caii de la Cavalcada, unde am mers noi erau cuminti si dresati, tot incercau sa ne ignore comenzile si sa se mai agate de cate o creanga de pe marginea drumului, ca sa manance. Si cum plimbarea a fost prin padure, aveau crengi la fiecare pas. 🙂

A fost o experienta frumoasa, pe care vreau sa o repet, dar mai pe la primavara.

Noiembrie

Noiembrie a venit mohorat si rece. Si cu mult de munca. In rest, doar o alta luna in care nu imi amintesc sa fi facut sau sa mi se fi intamplat ceva notabil. Cu toate ca, presupun ca fiecare zi in care suntem in viata, fiecare secunda in care respiram si fiecare clipa in care ne bate inima, este un moment notabil pentru noi, oamenii, fiinte atat de fragile.

Decembrie

Decembrie nu s-a incheiat inca, dar pot sa va spun de pe acum ca este un alt roller coaster de stari si de emotii. E o luna frumoasa, cu luminite (ma rog, mai putine in Bucuresti de cand cu Nicusor Dan), brazi si aroma de sarbatoare. Anul asta am facut bradul devreme, ca sa ma bucur de el mai mult timp.

In acelasi timp, e o luna in care ar trebui sa ii avem alaturi pe cei dragi, sa ne intalnim cu familia, macar in ziua de Craciun. Pai, sa zicem ca unii au uitat cum sa fie familie pentru ceilalti si s-au lasat atrasi de invidii si suparari marunte, care i-au impiedicat sa mai fie impreuna.

Se spune ca familia nu ti-o alegi, ci ti-o da Dumnezeu. Nu stiu de ce mi-a dat-o mie pe a mea, e clar ca nu am invatat inca ce trebuia sa invat, asa ca in fiecare an continuam sa ne instrainam. Iar Craciunul continua sa isi piarda din valoare, din caldura, din bucurie.

Singurul lucru real pe care il pot face e sa ma impac cu ideea.

Insa, daca tot vorbim de ceea ce sta in puterea noastra, in puterea mea, anul asta am donat mai mult decat oricand. Prima data am donat carti pentru proiectul Aluzivei, de a face o biblioteca intr-o scoala din mediul rural. Dupa aceea am vazut niste scrisori pentru Mosu’, de la niste copii saraci. Am cumparat fructe, dulciuri si o papusa pentru o fetita de pe langa Brasov, unde Mos Craciun a uitat sa mai ajunga. Toate au fost duse la Agentia Impreuna si intre timp au si ajuns la copiii din medii defavorizate.

Apoi, am auzit de alte familii care au nevoie de ajutor si am donat haine, am mai cumparat niste dulciuri si mi-am indemnat prietenii sa doneze si ei. Atfel, cu masina incarcata cu 4 sacose mari si 7 saci, am condus 30 km intr-o seara, pana dupa Chitila, mai incolo, si le-am dus haine, canadiene, incaltaminte, paturi si dulciuri. A fost frumos, foarte frumos.

Craciunul acesta poate e dulce-amar, dar eu sunt impacata ca am facut tot ce tinea de mine sa fac bine.

Bilant 2021

Cam asta a fost bilantul. Asta a fost anul meu, cu bune si cu rele. Sper sa pot reveni curand cu doua articole: unul despre experienta SuperBlog si unul despre dorinte, sau cum sunt numite ele in social media, desi exprimarea nu e chiar corecta: rezolutii, pentru 2022.

La voi cum a trecut 2021? Ati facut chestii notabile? Ati avut macar o prima data in ceva? Covid sper ca nu ati avut, nu e fun. 🙂

Sarbatori fericite si sa ne reauzim/recitim din nou cat de curand.

Advertisement

One thought on “Bilant 2021

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s