Eu nu mai suport oamenii astia…

Oamenii astia de la care nu stii niciodata la ce sa te astepti.

Ii stiti? Sunt oamenii care azi se poarta mega dragut cu tine, par cei mai prietenosi si saritori oameni. Apoi, urmatoarea zi te ignora, de parca nu te-ar cunoaste. Si in ziua trei spun ceva urat/nesimtit/misogin la adresa ta. Eu pe oamenii astia nu ii mai suport.

“Dar poate ai facut tu ceva”.

Ahm, nu. Eu sunt consecventa in atitudinea mea fata de oameni. Si m-am saturat sa ma invinovatesc aiurea, sa cred mereu ca e vina mea, ca am facut eu ceva.

It’s not me, it’s you.

Ce naibii, e asa de greu sa iti pastrezi atitudinea, oricare ar fi ea, de la o zi la alta? Chiar crezi ca oamenii sunt marionetele tale, sa te porti cu ei in functie de ce chef ai?

Nu ma placi? Bun. Comporta-te ca atare de la inceput pana la sfarsit. Pot sa suport, nu sunt o papusa de portelan.

Dar sa oscilezi atat de mult in comportament mi se pare aiurea. Imi creste nivelul de anxietate si ma face sa cred ca joc incontinuu la ruleta ruseasca. Si de fiecare data cand iti zic “buna” ma intreb daca azi e ziua in care o sa nimeresc glontul.

E extrem de obositor si te face sa renunti. Sa rupi orice relatie cu persoana respectiva, sa inchizi usa, sa pui zavorul si sa o bati in cuie.

Inteleg faptul ca oamenii au zile proaste si probleme si etc. Dar nu poti ca azi sa nu imi raspunzi la buna ziua, dupa ce ieri am avut o discutie de doua ore, in care am povestit chestii. Nu poti azi sa imi fii alaturi si maine sa imi servesti o replica super acida sau sa bati un apropos legat de cat sunt de proasta. Nu merge asa.

Adica, ma rog, se pare ca poti. Dar eu nu am niciun motiv sa iti tolerez asta, oricine ai fi. Nu m-ai castigat la pacanele, nu m-ai luat de pe marginea drumului. Nici pe mine, nici pe altii.

Putem sa avem un pic de consecventa?

Sau putem sa plecam si sa nu ne mai intoarcem niciodata. Si prin “noi” vreau sa spun “eu”.

Eu pot sa plec si sa nu ma mai uit inapoi, pentru ca, la naiba, nu merit asta.

Nu merit sa stau ca pe ace, intrebandu-ma daca azi imi va raspunde la salut sau daca va spune iar ceva rautacios. Nu merit sa ma perpelesc, intrebandu-ma pentru a mia oara daca nu cumva am facut eu ceva. Chiar nu merit sa fiu hartuita de oameni instabili.

Bine, poate “hartuita” e un cuvant prea mare, dar uneori asa ma simt.

Si as putea sa ii intreb de ce. De ce fac asta, de ce le oscileaza atat comportamentul. Poate e o explicatie logica. Dar poate m-am saturat atat de tare, incat nu ma mai intereseaza. A trecut timpul explicatiilor logice.

Sau poate – cel mai probabil – s-ar face ca nu intelege la ce ma refer. Si ar intoarce situatia astfel incat sa para ca am eu o problema. Ca eu sunt aia instabila. Ca eu sunt aia exagerata.

Eu, daca nu te plac, vei vedea. Si voi fi consecventa si echilibrata si asumata in comportamentul meu fata de tine, un om pe care nu il plac. Iar daca te plac, vei vedea asta. Si voi fi – ati ghicit! – consecventa si echilibrata si asumata in comportamentul meu fata de tine, un om pe care il plac. Nu amestec oalele.

Nu am probleme. Bine, poate una singura:

Eu nu mai suport oamenii astia…

Si am de gand sa actionez in consecinta. Nu de alta, dar nu iti sunt datoare cu nimic si nu imi platesti tu sedintele de terapie.

Advertisement