Inainte sa te cunosc, draga Voxa, imi promiteam ca voi citi mai des, dar imi gaseam mereu scuza cu timpul: nu am timp.

Mi-a placut aproape dintotdeauna sa citesc si am avut perioade in care citeam 100 de carti pe an. Am devorat mare parte din tot ce inseamna fantasy, de la Harry Potter, pana la Urzeala tronurilor. Am citit stand in fotolii confortabile, dar si pe scarile spitalului, ori asteptand in statia de autobuz.

Din cand in cand, printre povestile fantasy atat de iubite, s-au mai strecurat romane distopice fabuloase, ori cate o carte de dragoste sau un roman politist. Le-am iubit pe toate si pe fiecare in parte. Pe unele, recunosc, le-am recitit dupa ani, doar ca sa ma mai bucur inca o data de personajele care imi erau dragi, ca si cum te-ai revedea cu un prieten vechi.

Apoi, fara sa imi dea de veste, cititul a inceput sa dispara de pe lista prioritatilor mele. M-am lasat prinsa in vartejul creat de oboseala si stres si cu toate ca am avut si am mereu cate o carte pe noptiera, de multe ori mi-am incheiat ziua fara sa citesc vreo pagina.

Imi spuneam ca trebuie sa citesc mai mult, ca imi doresc sa o fac, pentru ca doar cartile au acel har unic, de a te prinde in poveste, de a te rupe de realitate si a te face sa traiesti acolo, alaturi de personaje, o poveste de neuitat.

Si cu cat eram mai apriga in promisiunile mele de a citit mai mult, cu atat ma lasam distrasa de alte activitati.

Insa toate acestea s-au intamplat inainte sa te cunosc.

Uneori, apare in viata noastra o cotitura. Un eveniment dupa care lucrurile nu vor mai fi la fel. Poate pe moment nu ne dam seama, dar era exact lucrul pe care aveam nevoie ca sa privim viata altfel.

In cazul meu, a fost aplicatia Voxa, care nu mi-a mai permis sa imi gasesc scuze atunci cand vine vorba de carti, pentru ca acum pot sa le ascult.

In cazul Louisei Clark, din cartea “Inainte sa te cunosc” de Jojo Moyes, a fost vorba despre Will Traynor, un tanar tetraplegic, tintuit in scaunul cu rotile.

VOXA: Inainte sa te cunosc

Lou Clark, o tanara de 26 de ani, era fericita de viata ei: avea un loc de munca pe care il iubea, la o cafenea din oras, o relatie de aproape sapte ani cu Patrick si o familie unita.

Insa dupa ce cafeneaua la care lucra s-a inchis, ea s-a vazut nevoita sa isi caute o noua slujba. Familia ei nu a avut niciodata multi bani, dar reuseau sa se descurce decent. Dupa o vizita la distribuirea fortelor de munca, Louisa a inteles rapid ca posibilitatile de a-si gasi un nou job sunt limitate.

Desi nu mai lucrase niciodata cu o persoana aflata intr-un scaun cu rotile, a acceptat sa mearga la interviu pentru un job care presupunea sa aiba grija de un tetraplegic: un tip de paralizie care duce la pierderea senzatiilor si capacitatii de miscare a picioarelor si a mainilor.

In ciuda lipsei ei de experienta, a fost angajata, iar a doua zi l-a cunoscut pe Will. Tanarul nu era deloc asa cum isi imaginase ea. In loc sa faca cunostiinta cu ea, a inceput pur si simplu sa urle, doar ca sa o vada cum reactioneaza. Apoi au urmat replici sarcastice si chiar rautacioase.

Era ca si cum Will verbaliza orice ii trecea prin cap, chiar daca era ceva deplasat. De fapt, era mai rau: ca si cum ar fi compensat lipsa de mobilitate prin cuvinte taioase, hranindu-se in secret din angoasa bietei fete, care nu avea habar cum sa reactioneze.

In mod clar, Will era mult de suportat si de gestionat. Si nici nu se incheiase prima zi de lucru, cand Lou a decretat ca nu va putea rezista prea mult la noul job. Atitudinea lui o facea sa simta mult peste gradul de disconfort pe care ar trebui sa il accepte cineva intr-o conversatie normala.

– O, Doamne, Treen, e mai rau decat am crezut. E atat de nefericit.
– Nu se poate misca, bineinteles ca e nefericit.
– Nu, dar pe langa asta, e sarcastic si rautacios. De fiecare data cand spun sau sugerez ceva, se uita la mine de parca as fi o proasta.

Dar Lou nu a putut sa demisioneze, nu era atat de simplu. In primul rand, avea nevoie de banii care ii reveneau pentru ingrijirea lui Will. Apoi, era ceva la el, ceva care o intriga si in ciuda comportamentului sau rautacios, o facea sa vrea sa il cunoasca.

Dupa doua saptamani, a inceput sa apara un fel de rutina, desi ea umbla in continuare cu manusi, avand o stare permanenta de anxietate in preajma lui. Apoi, in niste circumstante care nu ii faceau cinste, mai exact tragand cu urechea la o conversatie care nu o privea, Louisa afla ceva socant: exista un motiv intemeiat, unul groaznic, pentru care contractul ei de munca era pe perioada determinata, de sase luni.

Stia ca Will avusese o tentativa de sinucidere, ii vazuse cicatricele hidoase de pe maini. Dar ceea ce auzise tragand cu urechea era mai mult decat o tentativa. Will se inscrisese pe lista clinicii Dignitas, o clinica din Elvetia care practica sinuciderea asistata la persoanele care au un motiv intemeiat sa si-o doreasca.

Tot ce putuse mama lui Will sa obtina de la el erau sase luni.

Sase luni, apoi va fi nevoita sa il duca la clinica, pentru a-si pune capat zilelor.

Din acea zi, toata perspectiva Louisei se schimba. Dupa ce a trecut prin mai multe stari, incepand cu furie si nevoia acuta de a-si da demisia, a hotarat ca va face aceste luni sa conteze. Si s-a dedicat cu totul cauzei ei: sa il faca pe Will sa iubeasca din nou viata, sa ii arate ca poti avea motive pentru a trai si daca esti dependent de un scaun cu rotile, ca viata poate fi frumoasa si pentru el.

“Inainte sa te cunosc” e mai mult decat un romance: este o poveste despre disperare, nefericire, prietenie, speranta si dragoste. E un amalgam de emotii si sentimente, asternute cu maiestrie pentru a alcatui un roman care te lasa cu o intrebare: eu ce as face?

Suntem noi, oamenii, stapani ai propriilor vieti? Ar fi corect fata de noi sa ducem o viata in scaunul cu rotile? Ar fi corect fata de cei dragi sa ii punem capat?

Intotdeauna am crezut ca cele mai bune carti sunt cele care iti ofera intrebari, nu certitudini.

VOXA: Inainte sa te cunosc

Asa cum spuneam, am fost o persoana indragostita de carti, de fapt, de povesti, indiferent de forma lor. Am citit carti noi-noute, dar si carti vechi din anticariate, care abia isi mai tineau paginile impreuna. Am citit si ebook-uri, pe un dispozitiv de tip e-reader dar si pe laptop si am ascultat audiobook-uri, atat in engleza cat si in romana.

Insa cu audiobook-urile in limba romana era mai dificil, pentru ca erau greu de gasit. Asta pana sa apara Voxa.

Viata mea s-a schimbat din momentul in care am instalat aceasta aplicatie. Am navigat prin cele aproape 700 de audiobook-uri si 7000 de ebook-uri, de parca as fi pasit printre rafturile unei librari uriase, minunandu-ma de titlurile interesante pe care le descopar.

Si atunci, nu am mai avut nicio scuza pentru a nu citi. Cine are nevoie de scuze, cu atatea povesti formidabile, disponibile oricand pe telefon?

Recunosc, in primele zile am inceput mai multe carti. Eram ca un copil scapat in raionul de dulciuri, care ia cu amandoua mainile tot ce prinde. M-am oprit asupra povestii din “Inainte sa te cunosc” pentru ca vazusem filmul si experienta imi spunea ca in carte gasesti intotdeauna ceva in plus fata de ce ai vazut in film.

Si am avut dreptate. A fost usor si placut sa ascult o carte, in loc sa o citesc. Poate pentru ca nu eram la primul audiobook sau poate pentru ca cele prezente pe Voxa sunt atat de bine facute, cu voci clare, dictie ireprosabila si intonatie potrivita.

Ascultatul cartilor si-a facut loc in mod natural in viata mea, in obiceiurile de zi cu zi. S-a integrat usor in orice activitate care nu imi capteaza toata atentia, cum ar fi:

curatenia
spalatul vaselor
gatitul
manichiura si alte obiceiuri de ingrijire
plimbatul cainelui

Uneori, stau pur si simplu pe canapea alaturi de catelul meu si ascult in casti un audiobook. Alteori, ascult in timp ce mananc. Si zilnic, cel putin jumatate de ora, inainte sa adorm. Aplicatia are si functia “somn”, care iti permite sa setezi cand se va inchide, ca sa nu pierzi actiunea pentru ca ai adormit.

Sunt o gramada de activitati la care poti adauga ascultatul unei carti, astfel incat sa castigi timp: atunci cand te plimbi, cand faci sport sau la volan. Parcurgi minim trei capitole daca te deplasezi cu masina pe Drumul Sarii sau Soseaua Colentina la ora de varf.

Daca nu esti un fan al povestilor, asa cum sunt eu, vei descoperi pe Voxa categorii precum business, dezvoltare personala, eseuri si altele. Ai de unde alege si sigur vei gasi carti pe placul tau.

Lipsa timpului si lipsa cititului sunt doua probleme cu care se confrunta generatia noastra. Iar Voxa le rezolva pe amandoua. E mult mai usor sa iti faci timp pentru a asculta o carte audio, ai o multitudine de carti disponibile oricand pe telefonul tau si timpul castigat astfel poti sa il petreci alaturi de familie, ori sa il investesti intr-un hobby.

Eu aleg sa folosesc acest timp castigat pentru a citi sau a asculta si mai multe carti.