Feminist vs misogin: guest post de Emil Calinescu

Despre ce inseamna sa fii feminist/a, din punctul meu de vedere, am scris aici. Astazi insa vreau sa va prezint opinia lui Emil Calinescu, blogger cu vechime, pe care l-am invitat sa discute despre acest subiect pentru ca mi s-a parut ca afirmatia lui, aceea ca e “anti-feminist însă deloc misogin”, e usor contradictorie.

Distinctia feminist vs misogin este pe cat de clara (pentru unii), pe atat de gresit inteleasa. Caci, contrar asteptarilor, cele 2 notiuni nu-s nicidecum antonime. Sau, ma rog, nu sunt antonime in intelesul lexical al cuvantului.

Ca sa intelegeti antonimia, un gust daca nu e dulce nu inseamna neaparat ca e iute. Poate fi amar, poate fi sarat, poate fi acru. La fel si aici: un nefeminist (ori un anti-feminist) nu este neaparat misogin. In multe situatii chiar dimpotriva.

Pentru a intelege mai bine ideea de Feminist vs misogin, voi lua fiecare termen. Insa voi incepe cu ultimul si anume misogin.

Conform dexonline, misogin este cel care are aversiune, ura sau dispret fata de femei. Acesta este intelesul principal. In subsidiar, un inteles hai sa zicem sociologic, misoginul este cel care evita compania, cercurile femeilor.  Psihologic, misoginul este cel care se considera superior femeilor.

In prima categorie intra cazurile patologice, criminalii in serie care omoara femeile doar pentru ca-s femei ori cei care dupa 1-2-3 experiente negative vizavi de femei incep sa le urasca nediscriminatoriu pe toate. Vorbim, deci, de cazuri patologice. Misoginul clasic este PATOLOGIC.

Cel de-al doilea este un pic mai interesant. Sa nu radeti, insa din aceasta a doua categorie fac parte multi homosexuali. Era o estimare, prin SUA parca, legata de homosexuali, ca vreo 10% dintre ei evita complet compania femeilor. 10% din numarul de homosexuali, sa ne intelegem. Daca admitem ca homosexuali ar fi 10% din toata populatia, am avea 10% din 10%, ceea ce ar insemna, ati ghicit, cam 1%.

In cazul lesbienelor, procentul celor care iubesc femeile pentru ca urasc barbatii cica ar fi mai mare. Nu cu mult, cam 15% din numarul total al lesbienelor. Ma rog, vine cam cu 50% mai mult decat homosexualii echivalenti. Depinde cum privim aceste cifre.

Eh, partea psihologica este cea interesanta. Aici intra, de fapt, majoritatea misoginilor pe care-i catalogam astfel. Adica cei care considera ca femeile conduc prost (adica MAI PROST decat barbatii), cei care considera ca femeile nu ar trebui sa aiba functii de conducere, care considera ca femeile nu ar trebui sa devina politiste ori sa ajunga militari (militare?) ori cei care considera ca femeile nu ar trebui nici macar sa ajunga medici chirurgi. Ma rog, exemplele sunt multiple, nu am spatiul necesar sa le enumar pe toate (si oricum nu as putea, sigur as omite ceva). Oricum, ideea de baza este ca MISOGINUL este cel care considera femeia ca fiind inferioara barbatului.

Atentie: nu am spus care SE considera superior, pentru ca, ati ghicit, exista si femei misogine. Sunt femeile alea care nu ar vota o femeie in functia de presedinte (nu, mama, un barbat trebuie sa conduca!), femeile care se uita urat cand vad ca un taxi este condus de o femeie, femeile alea care se considera ele insele inferioare barbatului. Cum au ajuns ele asa? Cine le-a educat astfel, familia, scoala sau societatea, este o discutie lunga, ampla. Prefer s-o evit aici.

Ca sa rezum tot ce am scris, voi spune ca misoginul in sens restrains, ad litteram, este doar cel din prima categorie, cel care URASTE femeile (mi-am adus aminte de prima carte a seriei Millennium – Barbati care urasc femeile). In sens larg, insa, termenul include si pe cei care evita compania femeilor, dar si pe cei care considera femeile ca fiind inferioare.

Sa trecem acum la al doilea termen, la cel de feminist/feminista. Asadar, o persoana feminista este o persoana care militeaza pentru drepturile femeilor, care le apara. Ca sa iau definitia care-mi place mie cel mai mult, caci este cea mai corecta, mai exacta, feministul este partizanul acordarii de drepturi femeilor.

De ce zic ca este definitia cea mai corecta? Pentru ca surprinde exact ideea de baza: acordarii de NOI drepturi femeilor.

In mod evident, cel care NU vrea ca femeile sa aiba drepturi EGALE cu ale barbatului,  pentru ca le considera pe femei inferioare ori chiar le uraste, este un misogin. Aici nu este nimic de discutat. Nu este niciun dubiu.

Ce ne facem, insa, cu urmatoarele 3 situatii:

1. Daca femeia are oficial drepturi egale cu barbatului, mai putem vorbi despre feminism? In societatea contemporana, cel putin in tarile democratice, UE si SUA, de pilda, reperele democratice, femeile au drepturi egale. Poti cel mult milita pentru APLICAREA legilor, pentru punerea lor in aplicarea. Nu poti cere, insa, drepturi egale NOI, IN PLUS! Motiv pentru care trec la urmatorul punct:
2. Cel care se opune DISCRIMINARII POZITIVE este sau nu misogin? Va dau exemplul politiei: atunci cand politia a hotarat sa aiba locuri speciale pentru femei, punand alte limite la testele fizice, multi s-au revoltat. Nu discut logica din spatele deciziei (discutia devine una psihologica, legata de empatie), ci raman la intrebarea de baza: este MISOGIN cel care se opune discriminarii pozitive?
3. Intrebarea a treia este cumva inclusa in celelalte 2, insa prefer s-o pun separat: daca o persoana considera ca sunt ocupatii care se potrivesc mai bine femeilor si ocupatii care se potrivesc mai bine barbatilor, poate fi aceasta considerata misogina? Nu ma refer la functii de conducere, ci la ocupatii in sine, de pilda secretara sa fie musai femeie (de preferat tanara si frumoasa), iar paznicul (fie el de institutie, de local ori bodyguardul personal al vreunui VIP) sa fie musai barbat. Si ele (persoanele care gandesc asa) au argumente logice, care nu tin de superioritate sau inferioritate: e mai misto, ca oaspete, sa vina sa-ti aduca o cafea secretara tanara si frumoasa, iar un paznic de sex masculine, de preferat plin de muschi, este mult mai infricosator decat o femeie, fie ea masiva.

Ca sa intelegeti cat de gresit inteleg unii ideea de Feminist vs misogin, atunci cand vad ca la o masa sunt asezati un el si o ea si ea este cea care plateste, pe el il vor gratula cu apelativul de MISOGIN. Cand, de fapt, este fix invers: el a tratat-o de la egal la egal, a considerat ca si ea munceste, are un salariu, poate mai mare decat al lui, asa ca ii permite (ori chiar o indeamna) sa plateasca.

Legat de raspunsurile la intrebari de mai sus, din punctul meu de vedere acestea sunt NU pe linie.

Atunci cand am fost provocat de gazda mea de astazi sa scriu un articol cu titlul Feminist vs misogin, eu ii zisesem ei cum sunt: anti-feminist si deloc misogin. De ce sunt anti-feminist? Din 3 motive:

1. Feminismul a avut sens in anii 50, chiar si-n anii 80, atunci cand femeile chiar nu aveau drepturi egale. In momentul in care LEGAL drepturile sunt egale, feminismul isi pierde sensul.
2. Pentru ca si-a pierdut sensul original, feminismul apasa prea mult pedala si cere favoritisme, cere discriminare pozitiva. Care nu este deloc, dar deloc acelasi lucru cu ideea de drepturi egale. Ca sa va dau un exemplu concret: este misoginism sa nu votezi un candidat doar pentru ca e femeie, considerand ca femeile nu sunt capabile sa conduca, ar fi absurd ca legea sa le interzica sa candideze, insa sunt la fel de absurde cotele obligatorii de femei pe listele de candidati. Daca un partid vine doar cu femei pe lista, este firesc ca un altul sa poata raspunda, politic vorbind, cu o lista exclusiv masculina. Legal vorbind ar trebui ca ambele liste sa fie posibile. In general ideea de cote dinainte stabilite imi provoaca repulsie.
3. Tot din plictiseala, feminismul a inceput sa se lupte pentru mize extrem de dubioase. In Anglia a fost o lupta apriga pentru inlocuirea termenului de “chairman” cu termenul de “chairpeople”. Ca na, nu putea sta o femeie pe scaunul de chairman. Era imposibil. Iar la noi a fost o presiune incredibila sa avem musai o femeie pe o bancnota. In mod deloc surprinzator pentru mine, dupa ce o bancnota a primit chipul unei femei, au aparut nemultumirile legate de alegere: de ce o femeie soldat, de ce femeia arata atat de masculin, de ce bancnota valoreaza doar 20 de lei … Asta se intampla cand nu ai cu adevarat mize importante: te agati de chestii mici, neimportante. Pe mine pur si simplu ma distreaza.

Legat de punctul 2, trebuie sa va dau un exemplu auzit la una dintre facultatile mele. Este un exemplu didactic, deci nu s-a petrecut efectiv nicaieri. Cica o firma mica are fix 8 angajati. Pentru a fi 100% corect politic, a ales asa: 4 femei si 4 barbati. Insa pentru ca aceasta corectitudine politica sa fie dusa pana la capat, a vrut sa angajeze 2 femei albe si 2 femei de culoare, respectiv 2 barbati albi si 2 barbati de culoare. Toate bune si frumoase, insa la un moment dat unul dintre barbatii albi angajati pleaca. Asa ca firma decide sa angajeze, pentru a pastra cotele egale, musai un barbat alb. Ce face, deci? Simplu: refuza la angajare atat femeile (fie ele albe sau de culoare), cat si barbatii de culoare. Discrimineaza pentru a nu discrimina, ca sa zic asa. De fiecare data zambesc cand ma gandesc la acest exemplu.

In incheiere voi vorbi un pic despre democratie, caci am pomenit-o prea putin. Spun la final pentru ca imi pare exemplul cel mai bun. Asadar, democratia presupune ca cetateanul sa poata face si alegeri gresite. Alegerile sale gresite pot fi inclusiv de natura sanitara ori electorala. Este treaba lui (si numai a lui) de ce a votat cu X si nu cu Y. Societatea trebuie sa se asigure ca el este educat si informat, deci alegerea va putea fi facuta in cunostinta de cauza. Daca ati vazut filmul Matrix 4 (ma rog, toata seria), ati vazut ideea de baza: nu trebuie sa ii dai omului din start pastila corecta, ci alegerea devine corecta daca i-ai parcurs tot rationamentul. Ar trebui sa aveti in minte acest lucru de fiecare data cand vreti sa impuneti ceva, indiferent care ar fi acel ceva.

Daca vor candida, sa zicem intr-un ipotetic tur 2, o femeie si un barbat, este gresit sa consideram ca toti votantii barbatului sunt misogini. La fel de gresit fiind, insa, si sa consideram ca toti votantii ei ar fi feministi. Din pacate, insa, o campanie feminista (este celebru un slogan de acum vreo 14 ani: “Incearca si cu o femeie”) este permisa. Este gresita, este absurda, dar este legala. O campanie misogina contrara de tipul “e femeie, normal ca nu e in stare sa conduca” nu este legala. Si e bine ca e asa, chiar daca poate e un pic unfair. Politica, insa, nu este deloc fair.

Emil Calinescu sunt eu, sunt blogger si detin 11 bloguri. 6 dintre ele au fost link-uite pe parcursul articolului. Pe restul va trebui sa le descoperiti singuri. Insa vreau sa aud parerea voastra legata de aceasta falsa dihotomie: Feminist vs misogin. Sunt curios de parerile voastre.

Ps: Tot la Feminist vs misogin trebuie sa amintesc si de imposibilitatea angajarii unor persoane pe criterii estetice. Daca eu imi fac maine o carciuma si vreau sa angajez doar fete tinere si inalte, de maximum 25 de ani, cu picioare lungi si sani, nu am voie. Desi motivele mele nu-s nicidecum misogine, sexiste, ci sunt pur si simplu comerciale. Eu vreau sa vand, vreau sa atrag. Dar n-am voie din cauza feministelor. O fi feminism sa sustii drepturile persoanelor mai putin frumoase de a se angaja, aici am ceva dubii, dar sigur nu e misoginism daca eu le aleg doar pe cele frumoase.

Advertisement