povesti · Uncategorized

Ultimul asfintit dulce-amar (POV)

Ultimul apus vazut printre lacrimi fierbinti.

Ultima fotografie a cerului rosiatic ce arunca o lumina romantica asupra orasului.

Ultimul asfintit dulce-amar in Miami.

Imi vor lipsi racoarea sarata a Atlanticului, zarva orasului care nu doarme niciodata, diminetile calde cu aroma de briose cu capsuni.

Imi va lipsi… chiar si Tommy.

Miami South Beach

Thomas, cu ambitia lui nemarginita de a-si depasi conditia si de a face bani, cu crizele lui de gelozie, furie si agresivitate. Cu mangaierea calda, glasul vibrant, saruturile care ma topesc.

Stiu ca ma iubeste. Dar iubirea lui e toxica. E ca un gaz otravitor, ce imi invadeaza corpul si mintea, ducandu-ma tot mai aproape de moarte.

Am venit aici plini de sperante pentru un viitor mai bun. Visam la joburi mai bine platite, o vila cu piscina, o casatorie pe plaja si poate un copil. Acum, visurile noastre zac abandonate, sub un morman de cenusa.

Totul a inceput in urma cu doi ani, cand un amic l-a rugat sa duca doua fete cu masina pana la un club, nu prea departe. Misiunea era usoara, iar banii erau buni, asa ca a acceptat. Insa fiecare noua misiune era mai periculoasa. Desigur, si banii erau din ce in ce mai multi.

Cateva luni mai tarziu, niste barbati l-au cautat acasa. Au ajuns dupa miezul noptii, inarmati pana-n dinti. Tommy aproape ca m-a luat pe sus, aruncandu-ma in masina. A condus ca un nebun, in timp ce “amicii” lui trageau in noi. Am ajuns la vila noastra din Nord o ora mai tarziu, cu luneta masinii complet distrusa.

Am banuit de la inceput ca afacerile lui nu sunt chiar legale, dar nu am stiu cat sunt de periculoase. L-am rugat sa se opreasca. Stransesem destui bani cat sa ducem o viata linistita, undeva departe de Miami. Am fi putut sa ne descurcam rezonabil.

Desigur, “rezonabil” nu era nici pe departe suficient pentru Tommy. Bantuit de copilaria sa saraca, isi dorea munti de avutii. Ochii ii scateiau intr-un mod ciudat de fiecare data cand era vorba despre bani. Cand spunea “banii mei” accentua in asa fel cuvintele, incat suna aproape a ceva sfant sau oricum, ca cel mai de pret lucru din viata lui.

E cert ca ma iubea pe mine, dar cred ca iubea putin mai mult banii.

Miami south beach

Nu am putut avea o discutie serioasa cu el despre asta. Lunile au trecut, iar de fiecare data cand deschideam subiectul, fie devenea agresiv, fie incerca sa ma copleseasca cu cadouri si atentii. As fi vrut doar sa ma ia in serios.

Cand barbatii au venit a doua oara, ne-au ars casa din temelii. Mobila, televizoarele de ultima generatie, toata aparatura, decoratiunile interioare….totul s-a dus, mai putin cele doua laptopuri pe care le-am luat cu noi. Ar fi trebuit sa sfarsim acolo, am fi putut sa murim acolo, dar un amic de al lui Thomas ne-a anuntat ca ei vor veni.

-Trebuie sa te opresti, trebuie! am urlat la el, furioasa.

El statea cu o mana pe volan, in cealalta avand un trabuc ce se stinsese demult, dar nu parea ca observa. Ochii ii se plimbau cu disperare de la o oglinda la alta, pentru a verifica daca am fost urmariti.

Am fost cazati intr-un apartament de al unui prieten de al lui Tommy. Se presupunea ca o sa fim in siguranta acolo, dar eu nu ma mai simteam in siguranta nicaieri in Miami.

A trebuit sa renunt la jobul meu de dealer la cazino, pentru ca m-as fi pus singura in pericol. Asadar am ajuns sa stau mai toata ziua in casa, precum o papusa de portelan pe care o tii in vitrina si te mai uiti din cand in cand la ea, zambind la cat e de frumoasa.

Nu puteam sa am un job, ori sa ies in oras neinsotita. Totul pentru siguranta mea, desigur!

Dar zilele treceau, iar eu ma simteam mai degraba ca un exponat pe care vrei sa il tii in siguranta, decat ca o femeie pe care o iubesti.

In continuare, Tommy imi cumpara tot ce imi doream, dar am observat ca nu imi dadea aproape niciodata bani.

Urmatoarea casa in care ne-am mutat ar fi putut fi vila mult visata cu piscina din South Beach. Era tot ce ne dorisem si putin mai mult. Dar eu ma simteam captiva, ca un hamster caruia ii mai dai din cand in cand cate o jucarie, sa nu se plictiseasca, dar pe care tot in cusca il tii.

Fiind o vila atat de mare, aveam nevoie de personal pentru curatenie si intretinere. Asa am cunoscut-o pe Eleonor: o fata tanara, cu privirea curioasa si aproape la fel de avida dupa bani ca Tommy. Poate mi-as fi facut grii ca ea ar fi putut fi amanta perfecta pentru el, daca el nu avea ochi pentru nimeni. Asadar, am facut-o aliata mea.

Eleonor a fost cea care ducea inapoi haine, posete scumpe si bijuterii pentru a le returna. Banii ii imparteam pe jumatate. A fost ideea mea; sigur Tommy nu tinea o evidenta strica a cadourilor pe care mi le daruia, mai ales ca eram aproape sigura ca nici nu le cumpara el.

In mai putin de un an, am avut suficienti bani pentru biletul de avion catre Grecia, plus o suma frumusica ce imi va ajunge o perioada, pana imi gasesc ceva de lucru. Speram ca noua mii de kilmometri sa fie o distanta suficient de mare incat eu sa nu fiu tentata vreodata sa il mai caut, iar el sa nu poata sa ma gaseasca.

Atunci cand Thomas a plecat pentru doua zile in Orlando, “cu treaba”, mi-am pus cateva lucruri intr-o valiza, am cumparat biletul de avion last minute si am chemat un taxi.

Ma simteam eliberata stiind ca voi scapa din inchisoarea lui. Ma simteam terifiata la gandul ca nu o sa il mai vad niciodata. El a fost barbatul la care am visat atata timp, barbatul alaturi de care am fost convinsa ca imi voi gasi fericirea.

Oh, Tommy , nu-mi pare rau ca te-am iubit, insa regret sa banii ti-au furat mintile si sufletul.

Incercand sa nu las toate sentimentele sa ma acapareze, agatandu-ma de ultima farama de curaj, am iesit din casa, coborand repede treptele de marmura.

Eleonor mi-a promis ca va tine bodyguarzii ocupati atat cat putea, dar nu aveam prea mult timp. M-am indreptat catre portile impunatoare.

Era important sa nu ma vada nimeni.

Am apasat clanta, iar poarta s-a deschis. Am pasit dincolo de ea, pe strada pustie.

Taxi-ul trebuia sa vina din clipa in clipa.

Si dupa ce ma voi urca in el, voi fi libera. Voi zbura departe si voi fi libera cu adevarat!

Din clipa in clipa…

-Plecati undeva, domnisoara Ava?


Povestea a avut ca sursa de inspiratie poza aceasta si jocul GTA Vice-city.

One thought on “Ultimul asfintit dulce-amar (POV)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s