Bridgerton: recenzie carte si serial

Am fost incantata cand am gasit pe Voxa audiobookul Bridgerton: eu si ducele de Julia Quinn, asa ca m-am pus pe ascultat. Pe la jumatatea cartii, m-am hotarat sa trec la varianta ebook, disponibila tot pe Voxa. Nici nu stiu exact de ce, cred ca nu am vrut sa pierd vreun detaliu. Asta si faptul ca eu citesc mai repede decat naratorul audiobookului, ca na, citesc doar pentru mine.

Prima impresie, dupa terminarea volumului, a fost ca uau, ce carte tare!

Insa mergand mai profund, in esenta, este aceeasi poveste a fetei cuminte care imblanzeste baiatul rau. E un fel de "Chimie perfecta" de Simone Elkeles transpusa in anii 1800 si cu o Gossip Girl care nu se semneaza XO XO, dar care scrie la ziar si se semneaza Doamna Whistledown.

Ce este diferit si ce mi-a placut cel mai mult la carte este faptul ca ne arata ca orice pare perfect in aparenta, e la fel de imperfect ca noi toti.

Advertisement

VOXA: Inainte sa te cunosc

Inainte sa te cunosc, draga Voxa, imi promiteam ca voi citi mai des, dar imi gaseam mereu scuza cu timpul: nu am timp.

Mi-a placut aproape dintotdeauna sa citesc si am avut perioade in care citeam 100 de carti pe an. Am devorat mare parte din tot ce inseamna fantasy, de la Harry Potter, pana la Urzeala tronurilor. Am citit stand in fotolii confortabile, dar si pe scarile spitalului, ori asteptand in statia de autobuz.

Din cand in cand, printre povestile fantasy atat de iubite, s-au mai strecurat romane distopice fabuloase, ori cate o carte de dragoste sau un roman politist. Le-am iubit pe toate si pe fiecare in parte. Pe unele, recunosc, le-am recitit dupa ani, doar ca sa ma mai bucur inca o data de personajele care imi erau dragi, ca si cum te-ai revedea cu un prieten vechi.

Apoi, fara sa imi dea de veste, cititul a inceput sa dispara de pe lista prioritatilor mele. M-am lasat prinsa in vartejul creat de oboseala si stres si cu toate ca am avut si am mereu cate o carte pe noptiera, de multe ori mi-am incheiat ziua fara sa citesc vreo pagina.

Imi spuneam ca trebuie sa citesc mai mult, ca imi doresc sa o fac, pentru ca doar cartile au acel har unic, de a te prinde in poveste, de a te rupe de realitate si a te face sa traiesti acolo, alaturi de personaje, o poveste de neuitat.

Si cu cat eram mai apriga in primisiunile mele de a citit mai mult, cu atat ma lasam distrasa de alte activitati.

Insa toate acestea s-au intamplat inainte sa te cunosc.

5 sfaturi pentru o iesire reusita la cinema

De ce am merge la cinema in 2021, cand avem atatea platforme de streaming, pe care le putem folosi pentru a vedea un film din confortul casei noastre?

Raspunsul e simplu: experienta de la cinema nu se compara cu cea de acasa, indiferent cat de cozy&chill ar fi sa te uiti la film de acasa.

Calitatea filmului este mai buna, indiferent ca alegi un film in format clasic, IMAX sau 3D. In plus, poti vedea un film alaturi de prieteni, iesitul din casa iti face bine, iar nachos atat de bune ca la cinema nu mai gasesti in alta parte.

Un film este mai bun atunci cand il vezi la cinema, aceasta e parerea mea.

Am o problema cu Eminescu

Eminescu, cel mai mare poet PE CARE l-a dat Romania nu a fost niciodata printre preferatii mei. Poeziile lui mi s-au parut mereu o sclifoseala inutila, de la inceput pana la sfarsit. Si prea boeme, prea metaforice, prea dulci, intr-un context social in care aveam probleme mult mai grave. Ma rog, Romania e mereu intr-un…

10 distopii care merita vazute/ citite

Distopile sunt genul meu preferat de film si de carte. Ele descriu o lume viitoare sau imaginara, mult mai grea, de-a dreptul gresita uneori. Dex-ul spune ca distopie inseamna asta:

DISTOPÍE (< fr.) s. f. Termen modern construit prin opoziție cu utopie și care se aplică unei lumi imaginate și negative. Printre creațiile distopice sunt mai renumite „Mașina timpului” a lui G. H. Wells, „1984” de G. Orwell și „Noi” de E. Zamiatin.

Am citit si am vazut multe distopii mai mult sau mai putin cunoscute, iar astazi va prezint pe scurt 10 dintre ele, care isi merita timpul si banii.