Când aveam trei ani, mama mi-a spus să nu pun mâna pe fierul de călcat încins, pentru că o să mă frig. Nu mi s-a părut important acest sfat, așadar, când ea s-a întors cu spatele, mi-am lipit palma de suprafața încinsă a fierului de călcat.
Ce a urmat a fost un fiasco greu de descris în cuvinte, din care se putea desluși doar că eu plângeam și țipam, nereușind să articulez cuvinte.
Acela a fost primul moment din viața mea în care m-am gândit serios că ar fi bine să o ascult pe mama, căci s-ar putea să știe ce spune.