Eminescu, cel mai mare poet PE CARE l-a dat Romania nu a fost niciodata printre preferatii mei.
Poeziile lui mi s-au parut mereu o sclifoseala inutila, de la inceput pana la sfarsit. Si prea boeme, prea metaforice, prea dulci, intr-un context social in care aveam probleme mult mai grave.
Ma rog, Romania e mereu intr-un context social in care avem probleme (mult mai) grave.
Si cu toate ca erau pline de figuri de stil dulci-amare, cu toate ca era vorba despre iubire – mereu despre iubire si doar despre ea – poeziile lui Eminescu mi s-au parut mereu reci. De nepastruns.
Si nu pentru ca nu as avea eu capacitatea de a intelege iubirea, suferinta sau metaforele in general, ci pentru ca prezentau un soi de iubire cu care eu personal nu puteam empatiza. Si sunt o persoana empatica!
Am o problema cu Eminescu
Si Eminescu a avut o problema cu mine, asa de mare, ca era sa ma pice BAC-ul.
In liceu, eram printre cei mai buni elevi din scoala la Limba Romana. Iubeam sa compun texte argumentative si comentarii (da, le compuneam, nu le invatam mecanic, iar pentru asta ii voi ramane recunoscatoare profesoarei, care nu ne-a pus sa tocim) si imi doream sa dau la Litere.
Aveam in mare parte numai note de zece la romana si eram sigura ca la BAC o sa iau cel putin 9.
Ce se poate intampla? Ei bine… Luceafarul se poate intampla!
Luceafar pe care l-am detestat mai mult decat orice alta poezie scrisa de Eminescu. Asa ca nu l-am invatat, dezbatut sau studiat, ca doar eram o pustoaica privilegiata.
Invatasem Floare albastra si m-am apucat sa fac o paralela intre Floare albastra si Luceafarul, intinsa pe doua pagini de aberatii metaforice, astfel incat am reusit sa impusc un 7,5.
Am o problema cu Eminescu. Si am o problema cu faptul ca foarte multe profesoare de limba romana dau 10 elevilor care stiu sa recite Luceafarul cap-coada, de parca ar fi cine stie ce dovada de inteligenta sa inveti ceva ca papagalul. Dar nu ceva, ca eu stiam Iarna pe ulita cap-coada, plus alte cateva poezii de George Cosbuc, Bacovia, Nicolae Labis si altii, dar nu a contat, ca nu era Luceafarul. Sunt o frustrata, stiu. :))
Mi-a placut Cosbuc, pentru ca scria despre greutati si tristeti reale si palpabile ale romanului de rand.
Mi-a placut Bacovia, pentru ca soca prin subiectele abordate, iar eu eram intr-o perioada in care imi placea sa sochez.
Mi-a placut Virgil Carianopol, care scria despre viata, greutati si identitate, intr-o perioada in care imi cautam propria identitate.
Mi-au placut multi poeti si multe poezii, dar niciodata Eminescu sau Luceafarul. Si am crezut mereu despre poeziile lui ca sunt, cum sa spun…overrated.
Ramona spune 