Eu pe vremuri, scriam. Nu doar articole, ci si poezie, nuvele, o gramada de fanficuri si un roman. Pe vremuri, adica acum 10-12 ani.
Fanfic vine de la fanfiction si e o poveste care continua o opera cunoscuta. Sau se foloseste de personajele acelei opere pentru a nara o cu totul alta poveste.
Si aveam succes, consider eu. Aveam zeci de mii de cititori si fete care imi lasau mereu comentarii. Una din ele m-a recunosocut la o lansare de carte, acum vreo 5 ani. Nu mi-a venit sa cred. Lansare, se subintelege, nu era a mea.
Cred ca asta m-a frustrat foarte tare si dupa multe incercari nereusite de a publica la o editura, am renuntat. Am renuntat de tot. Si nu am mai scris deloc.
Asta, imi dau seama acum, 10 ani mai tarziu, a fost o greseala. Pentru ca eu scriam si trebuia sa continui sa scriu pentru zecile de mii de persoane care ma citeau. Dar cumva am vrut mai mult si mai mult, dar pana la urma am pierdut tot.

Nu pentru bani imi doream atat de mult sa public, eram constienta ca nu se imbogateste nimeni din asta, nu in Romania. Dar as fi vrut ca ceea ce scriu sa ajunga la mai multe persoane. Si, ca sa fiu pe deplin sincera, mai multa faima ma incanta considerabil. Am fost foarte aproape sa public de doua ori, dar nu s-a intamplat. O data am participat la un concurs de debut, unde am iesit pe locul doi. Ca sa imi publice cartea, ar fi trebuit sa fiu pe 1. Apoi un editor mi-a oferit posibilitatea sa public, dar trebuia sa suport jumatate din costuri, care insemna 1000 lei la vremea aia. Nu am dispus de bani.
Dar de ce imi doream atat de mult sa public? Ei bine, mi-am dorit intotdeauna sa las o urma, daca tot trec prin lumea asta. Sa las ceva, sa schimb ceva, sa nu fi trait degeaba.
Nu am realizat sa schimbasem deja ceva major: am facut multi adolescenti de 13-17 ani sa citeasca. Si puteam sa continui cu scrisul, sa conving si mai multi.
Intre timp s-a intamplat si… ei bine, viata. Griji, probleme, stres, toate astea m-au indepartat si mai mult de scris.
Ma uitam zilele trecute pe unul dintre cele mai iubite fanficuri scrise de mine. Cititorii mei traiau impreuna cu personajele, radeau, plangeau, se enervau odata cu ele. Erau suta la suta implicati si iubeau cee ce eu scriam.
Ce pacat ca am pierdut asta!
Atinsa de magie
Am incercat de doua ori sa mai scriu, dar am abandonat dupa primele capitole. Cititorii mei vechi nu mai stiu unde sa ma gaseasca si probabil nici nu mai consuma astfel de povesti.
Sa ne intelegem: nu am pretentia ca am scris capodopere. Erau romane mai mult de consum, fantasy sau romance, pentru adolescenti sau cel mult young adult. La majoritatea, daca citesti printre randuri, poti trage cateva invataminte. Dar nu sunt romane cu greutate. Cred ca asta le si placea asolescentilor care ma citeau.
Dar gata cu povestile din trecut, hai sa revenim la prezent. Caci in prezent se intampla ceea ce vreau sa va spun, dar am avut nevoie de o introducere mai lunga.

M-am apucat dn nou de scris. E o nuvela fantasy pentru adolescenti si tineri si se numeste Atinsa de magie.
Primele doua capitole sunt deja pe Wattpad: https://www.wattpad.com/story/296027455-atinsa-de-magie
Pentru cine nu are cont pe wattpad, am facut o sectiune speciala pe blog unde voi adauga fiecare capitol scris. O gasiti sus, in meniul principal.
Nici asta nu are pretentia de a fi vreo capodopera, dar dati-i o sansa. Una mica de tot. 🙂 S-ar putea sa va prinda.
Ariana este un semivampir in varsta de 17 ani care merge sa invete si sa se antreneze la cel mai mare colegiu pentru fiinte atinse de magie: Colegiul Sfantul Nectarie. Aici, vampiri, semivampiri, magi si tamaduitori invata si formeaza echipe de Vanatori, ce pornesc in cautarea Raului: trezitori, varcolaci, jurati si cel mai rau dintre toti - Nosferatu. Vanatorii au ca scop principal sa ucida fiintele malefice, atinse de magie neagra, iar Ariana spera ca va fi si ea Vanator intr-o zi.
Scrie, uite la Anna Todd cica e fenomen literar al generatiei sale si a inceput tot pe Wattpad. Nu se stie niciodata, important e primul pas😉
LikeLike